Distincția dintre falsificare și respingere în problema demarcației la Karl Popper

Sfetcu, Nicolae . Distincția dintre falsificare și respingere în problema demarcației la Karl Popper., 2018 MultiMedia Publishing. [Book]

Preview

Text Distinctia_dintre_falsificare_si_respingere_in_problema_demarcatie_ la_Karl_Popper-Nicolae_Sfetcu-GTWK.pdf Download (424kB) | Preview

English abstract

Despite criticisms of Karl Popper's theory of falsifiability for the demarcation between science and non-science, mainly pseudoscience, this criterion is still very useful, and perfectly valid after its refinement by Popper and his followers. Moreover, even in its initial version, considered by Lakatos as "dogmatic", Popper did not state that this methodology is an absolute criterion of demarcation: a single counter-example is not enough to falsify a theory; moreover, a theory can legitimately be saved from falsification by introducing an auxiliary hypothesis. Compared to Kuhn's theory of revolutions, which he himself later renounced by turning it into a theory of "micro-revolutions", I believe that Popper's demarcation methodology, together with the further development he proposed, including the corroboration and verisimilitude, while imperfect, is not only valid today, but is still the best demarcation methodology. For my argument, I have used Popper's main works dealing with this issue, and his main critics and supporters. After a brief introduction to Karl Popper, and an introduction to the problem of demarcation and the methodology of falsifiability, I review the main criticisms and arguments of his supporters, emphasizing that Popper never equated falsifiability with refutation. Finally, I present my own conclusions on this issue.

Romanian abstract

În ciuda criticilor teoriei falsificabilității propuse de Karl Popper pentru demarcarea între știință și ne-știință, în principal pseudoștiință, acest criteriu este încă foarte util, și perfect valabil după perfecționarea lui de către Popper și adepții lui. Mai mult, chiar și în versiunea sa inițială, considerată de Lakatos ca ”dogmatică”, Popper nu a afirmat că această metodologie este un criteriu absolut de demarcare: un singur contra-exemplu nu este suficient pentru a falsifica o teorie; mai mult, o teorie poate fi salvată în mod legitim de falsificare prin introducerea unei ipoteze auxiliare. În comparație cu teoria lui Kuhn a revoluțiilor, de care el însuși s-a dezis ulterior transformând-o într-o teorie a ”micro-revoluțiilor”, consider că metodologia de demarcare a lui Popper, împreună cu dezvoltarea ulterioară propusă de acesta, inclusiv coroborarea și verosimilitudinea, deși imperfectă, nu numai că este valabilă și azi, dar este încă cea mai bună metodologie de demarcare. Pentru argumentare, m-am folosit de principalele lucrări ale lui Popper care tratează această problemă, și a principalilor săi critici și susținători. După o scurtă prezentare a lui Karl Popper, și o introducere în problema demarcației și metodologia falsificabilității, trec în revistă principalele critici aduse și argumentele susținătorilor săi, accentuând pe ideea că Popper nu a pus niciodată semnul egalității între falsificare și respingere. În final prezint propriile concluziile în această problemă.

Item type:	Book
Keywords:	falsificare, falsificabilitate, respingere, problema demarcației, Karl Popper, știință, pseudoștiință
Subjects:	B. Information use and sociology of information > BA. Use and impact of information.
Depositing user:	Nicolae Sfetcu
Date deposited:	17 May 2023 07:31
Last modified:	17 May 2023 07:31
URI:	http://hdl.handle.net/10760/44359

Downloads

Actions (login required)

View Item