Cunoașterea științifică – Metodologii

Sfetcu, Nicolae Cunoașterea științifică – Metodologii. Cunoașterea Științifică, 2023, vol. 2, n. 2, pp. 3-26. [Journal article (Paginated)]

[thumbnail of Cunoasterea_Stiintifica-2-2-Editorial-Cunoasterea_stiintifică_Metodologii-Nicolae_Sfetcu.pdf]
Preview
 Text
Cunoasterea_Stiintifica-2-2-Editorial-Cunoasterea_stiintifică_Metodologii-Nicolae_Sfetcu.pdf - Published version
Available under License Creative Commons Attribution.
Download (465kB) | Preview
Alternative locations: https://doi.org/10.58679/CS96835

English abstract

Socrates practiced dialectic to obtain knowledge, through the method of oral dialogue, what he called the art of "birth of souls". In Plato, dialectic was a type of knowledge with an ontological and metaphysical role, which is reached by confronting several positions in order to overcome opinion (doxa), a movement from the world of appearances (or the "sensible") to intellectual knowledge (or " the intelligible") to the first principles. For a description, statement, or assertion to be knowledge, it must be a belief, be true, and be justified. A statement of faith is an expression of belief in someone or something. Belief must be true to be knowledge. The definition of knowledge as justified true belief was widely accepted until 1960, when the American philosopher Edmund Gettier provoked major widespread discussion. Scientific knowledge is based on the collection of observable and measurable evidence subject to specific principles of reasoning and experimentation. Despite criticisms of Karl Popper's theory of falsifiability for the demarcation between science and non-science, mainly pseudoscience, this criterion is still very useful, and perfectly valid after its refinement by Popper and his followers. Imre Lakatos' Methodology of Scientific Research Programs is a radical revision of Popper's criterion of demarcation between science and non-science, leading to a new theory of scientific knowledge. In the paper I present my proposal to extend Lakatos' methodology with two new terms, bifurcated programs and unifying programs, with their specific characteristics.

Romanian abstract

Socrate a practicat dialectica pentru obținerea cunoașterii, prin metoda dialogului oral, ceea ce el numea arta „nașterii sufletelor”. La Platon, dialectica era un tip de cunoaștere cu rol ontologic și metafizic, la care se ajunge prin confruntarea mai multor poziții pentru a depăși opinia (doxa), o deplasare din lumea aparențelor (sau a „sensibilului”) către cunoașterea intelectuală (sau „inteligibilul”) până la primele principii. Pentru ca o descriere, declarație sau afirmație să fie cunoaștere, trebuie ca aceasta să fie o credință, să fie adevărată, și să fie justificată. O declarație de credință este o expresie a credinței în cineva sau ceva. Credința trebuie să fie adevărată pentru a fi cunoaștere. Definiția cunoașterii ca o credință adevărată justificată a fost acceptată pe scară largă până în 1960, când filosoful american Edmund Gettier a provocat discuții majore pe scară largă. Cunoașterea științifică se bazează pe colectarea probelor observabile și măsurabile supuse unor principii specifice de raționament și de experimentare. În ciuda criticilor teoriei falsificabilității propuse de Karl Popper pentru demarcarea între știință și ne-știință, în principal pseudoștiință, acest criteriu este încă foarte util, și perfect valabil după perfecționarea lui de către Popper și adepții lui. Metodologia programelor de cercetare științifică a lui Imre Lakatos este o revizuire radicală a criteriului de demarcație al lui Popper între știință și neștiință, conducând la o teorie nouă a cunoașterii științifice. În lucrare prezint propunerea mea de extindere a metodologiei lui Lakatos cu doi noi termeni, programe bifurcate și programe unificatoare, cu caracteristicile lor specifice.

Item type: Journal article (Paginated)
Keywords: cunoașterea, cunoașterea științifică, logica, falsificabilitatea, Karl Popper, metodologii, Imre Lakatos, dialectica, Platon
Subjects: B. Information use and sociology of information > BF. Information policy
Depositing user: Nicolae Sfetcu
Date deposited: 20 Feb 2024 13:41
Last modified: 20 Feb 2024 13:41
URI: http://hdl.handle.net/10760/45553

References

Ayer, A. J., și Jane O’Grady. A Dictionary of Philosophical Quotations. Blackwell, 1992.

Bacon, Francis. Meditationes sacrae. Excusum impensis Humfredi Hooper., 1597.

Besnier, Jean-Michel. Les théories de la connaissance. 2e édition. Paris: Presses Universitaires de France – PUF, 2011.

Blackburn, Simon. The Oxford Dictionary of Philosophy. The Oxford Dictionary of Philosophy. Oxford University Press, 2008. https://www.oxfordreference.com/view/10.1093/acref/9780199541430.001.0001/acref-9780199541430.

Corbett, Edward P. J., și Robert J. Connors. Classical Rhetoric for the Modern Student. Oxford University Press, 1999.

Derksen, A. A. „The Alleged Unity of Popper’s Philosophy of Science: Falsifiability as Fake Cement”. Philosophical Studies: An International Journal for Philosophy in the Analytic Tradition 48, nr. 3 (1985): 313–36. http://www.jstor.org/stable/4319794.

Descartes, René. „Meditations on First Philosophy: Fifth Meditation: «The Essence of Material Things, and the Existence of God Considered a Second Time»”, 1641. http://www.sparknotes.com/philosophy/meditations/section10/.

Gholson, Barry, și Peter Barker. „Kuhn, Lakatos, and Laudan: Applications in the history of physics and psychology”. American Psychologist 40, nr. 7 (1985): 755–69. https://doi.org/10.1037/0003-066X.40.7.755.

Hansson, Sven Ove. „Defining Pseudo-Science”. Philosophia Naturalis 33, nr. 1 (1996): 169–76.

Kant, Immanuel. Critique of Pure Reason. Cambridge University Press, 1998.

Kiefer, Claus. „Quantum Gravity — A Short Overview”. În Quantum Gravity: Mathematical Models and Experimental Bounds, ediție de Bertfried Fauser, Jürgen Tolksdorf, și Eberhard Zeidler, 1–13. Basel: Birkhäuser Basel, 2007. https://doi.org/10.1007/978-3-7643-7978-0_1.

Kuhn, Thomas S. The Structure of Scientific Revolutions (versiunea 3rd edition). 3rd edition. Chicago, IL: University of Chicago Press, 1996.

Laertius, Diogenes. Lives of the Eminent Philosophers: By Diogenes Laertius. Oxford University Press, 2018.

Lakatos, Imre. „Proofs and Refutations Edited by Imre Lakatos”. Cambridge Core, 1976. https://doi.org/10.1017/CBO9781139171472.

Lakatos, Imre. The Methodology of Scientific Research Programmes: Volume 1: Philosophical Papers. Cambridge University Press, 1980.

Laudan, L. Progress and its Problems: Toward a Theory of Scientific Growth. University of California Press, 1977.

Mahner, Martin. „Science and pseudoscience. How to demarcate after the (alleged) demise of the demarcation problem”. În Pigliucci and Boudry, 2013.

Matsubara, Keizo. „Realism, Underdetermination and String Theory Dualities”. Synthese 190, nr. 3 (2013): 471–89.

Matsubara, Keizo. Stringed Along Or Caught in a Loop?: Philosophical Reflections on Modern Quantum Gravity Research. Filosofiska Institutionen, Uppsala universitet, 2012.

McTaggart, J. M. E. „A Commentary on Hegel’s Logic”. International Journal of Ethics 21, nr. 3 (1911): 355–57. https://doi.org/10.1086/206605.

Newall, Paul. „Falsificationism”, 2005. https://web.archive.org/web/20070708134433/galilean-library.org/falsificationism.html.

Nozick, Robert. Anarchy, State, and Utopia. Basic Books, 1974.

Pigliucci, Massimo. „The Demarcation Problem: A (Belated) Response to Laudan”. În Philosophy of Pseudoscience: Reconsidering the Demarcation Problem, ediție de Massimo Pigliucci și Maarten Boudry, 9. University of Chicago Press, 2013.

Plato. Plato’s Meno. Lindhardt og Ringhof, 2020.

Plato, și Benjamin Jowett. The Republic: The Complete and Unabridged Jowett Translation. Vintage Books, 1991.

Plato, și C. D. C. Reeve. „Republic (Reeve Edition)”, 2004. https://www.hackettpublishing.com/republic.

Popper, Karl. Conjecturi și infirmări, 1963.

Popper, Karl. „Filosofie socială şi filosofia ştiinţei”, 1985. http://www.edituratrei.ro/carte/karl-r-popper-filosofie-sociala-si-filosofia-stiintei/1085/.

Popper, Karl. Logica cercetării, 1934.

Popper, Karl Raimund. The Logic of Scientific Discovery. Psychology Press, 2002.

Quine, W. V. O. „Two Dogmas of Empiricism”. În Wikipedia, 1953. https://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Two_Dogmas_of_Empiricism&oldid=840214769.

Quine, Willard V. „Epistemology Naturalized”. ResearchGate, 1969. https://www.researchgate.net/publication/39505492_Epistemology_Naturalized.

Quine, Willard V. „On Empirically Equivalent Systems of the World”. Erkenntnis 9, nr. 3 (1975): 313–28.

Seyffert, Oskar, Henry Nettleship, și John Edwin Sandys. A Dictionary of Classical Antiquities, Mythology, Religion, Literature and Art. London: W. Glaisher, 1894.

Sfetcu, Nicolae. „Reconstructia Rationala a Stiintei Prin Programe de Cercetare”, 2019. http://doi.org/10.13140/RG.2.2.24667.21288.

Shea, Brendan. „Karl Popper”, 2017. http://www.iep.utm.edu/pop-sci/.

Tong, David. String Theory. University of Cambridge, 2009. http://www.damtp.cam.ac.uk/user/tong/string/string.pdf.

Wiktionary. „Elenchus”. În Wiktionary, 8 februarie 2021. https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=elenchus&oldid=61777673.

Wyss, Peter. „Socratic Method: Aporeia, Elenchus and Dialectics (Handout 3)”, 2014. https://open.conted.ox.ac.uk/resources/documents/socratic-method-aporeia-elenchus-and-dialectics-handout-3.


Downloads

Downloads per month over past year

Actions (login required)

View Item View Item
Contact us
Send email Sponsors
Sponsor: AIMS Sponsor: D&P Sponsor: UniNa CAB Get connected
Facebook Facebook Twitter Twitter Linkedin LinkedIn RSS RSS